Se afișează postările cu eticheta Îngerul mecanic. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Îngerul mecanic. Afișați toate postările

miercuri, 6 februarie 2013

Îngerul mecanic ~ Dispozitive infernale, Cassandra Clare

De mult timp am vrut să citesc seria DI, deoarece am fost obișnuită de la seria "Instrumente mortale" cu modul de scriere al Cassandrei. Ei bine, a întrecut așteptările mele cu mult. A fost superbă. <3

Recenzie
În urma morții subite a mătușii sale, Tessa Gray primește un bilet de la fratele ei, Nate, în care este menționat faptul că el se află în Londra. După coborârea din vapor, Tessa nu îl zărește pe Nate. Singura pesrsoană care pare să îi dea atenție este un bărbat ce o conduce spre o trăsură unde se află două femei. Cele două îi spun Tessei că sunt trimise din partea fratelui său, iar ea le crede până în momentul când ajunge la casa lor, unde cele două își dau arama pe față. 

Acestea o instruiesc, arătându-i Tessei că poate să se transforme într-o altă persoană. Procesul este îngrozitor de dureros, dar eroina noastră continuă să facă ce vor doamna Dark și doamna Black până într-o zi, când acestea o încuie într-o cameră, punând-o să-l aștepte pe Magistru, un om impunător. Însă în cameră își face apariția un adolescent - Will Herondale - ce pare să aibă aceeași vârstă cu a ei și care o ajută să evadeze. 

De aici, acțiunea explodează, în timp ce întrebări continuă să apară. De asemenea, prin peisaj își fac apariția și Jem - parabatai-ul lui Will, un tânăr amabil și galant -, Jessamine, Charlotte, Sophie, Thomas, Mortmain, iar mai târziu își face apariția și Nate.

Cartea asta mi s-a părut o bombă cu ceas. Fenomenală, aș putea-o descrie într-un cuvânt. Will a fost unul dintre motive. Dar nu numai din cauza lui am iubit cartea. Cassandra are un fel original de a scrie, care te ține mereu în suspans. Îmi place mult că punctează unele afirmații, iar discuțiile dintre personaje, chiar dacă sunt mai lungi, nu sunt deloc plictisitoare. În clipa asta Institutul plin de monotonie, în clipa următoare totul a luat foc. Are o groază de răsturnări de situație, care te șochează rău de tot. Fiecare personaj e superb. N-ai cum să nu-l iubești. 

A, da. În carte mai regăsim câteva nume comune seriei IM, cum ar fi Magnus și Church - Church fiind pisica de la Institut - în ambele serii.

Câteva citate: 

- Casa în care o țineau pe Tessa, mi s-a spus, era un bordel din Lumea de Jos care se ocupa de mundanii cu gusturi neobișnuite. 
- Will, nu sunt deloc sigură...
- Hmmm, spuse Jessamine. Nici nu mă mir că erai atât de nerăbdător să te duci acolo, William.

***

- Calci prea apăsat când mergi, continuă Will, ocupat să lustruiască un măr de cămașă, și părând în continuare să ignore faptul că Tessa se uita urât la el. Camille merge delicat. Ca un faun în pădure. Nu ca o rață.
- Eu nu merg ca o rață.
- Îmi plac rațele, remarcă Jem, diplomatic. Mai ales cele din Hyde Park - se uită la Will, care stătea, ca și el, pe marginea mesei înalte, cu picioarele atârnate. Îți aduci aminte când ai încercat să mă convingi să hrănesc rațele sălbatice din parc cu o plăcintă cu carne de pui, ca să vezi dacă ai putea să crești o specie de rațe canibale?
- Și ele au mâncat-o, își amintit Will. Bestiuțe însetate de sânge. Să n-ai niciodată încredere într-o rață!

***

Fără el era cu adevărat singură pe lume. Nu mai avea pe nimeni altcineva. Nimeni în lume căruia să-i pese dacă trăia sau murea. Alteori, oroarea acestui gând amenința să o copleșească și să o arunce într-un infinit din care n-avea să se mai întoarcă vreodată. Dacă nimănui din lumea întreagă nu-i pasă de tine, oare exiști?

***

- Henry, zise el, ai luat foc. Știi, nu?

***

- Probabil va trebui să dărâmăm ușa...
- Sau, spuse Jem întinzând mâna și răsucind mânerul, poate că nu.
Ușa se deschise spre un paralelipiped întunecat.
- Asta-i pur și simplu lene, zise Will.

Nota mea - 5/5.

Update - Concurs marca Furelise aici.

vineri, 1 februarie 2013

Legumă în devenire

De ce? De ce mie?! În fiecare anotimp mi se întâmplă să răcesc o dată. Și chiar mă bucurasem c-am reușit să rămân sănătoasă brici iarna asta! Dar nu, bineînțeles că nu, trebuie să se întâmple ceva ca să răcesc. Felul în care răcesc eu e oribil. N-aș recomanda nimănui asta. Nu e vorba de o simplă durere în gât sau de câteva strănuturi. Nu, pe mine trebuie să m-apuce durerea între gât și ureche! Damn, e atât de dureros.


Revenind la tema de bază a blogului - cărțile YA - mai am 10 pagini de citit din DȚSCTIATSTO - prescurtare de la "Dacă ți-aș spune că te iubesc, ar trebui să te omor". Oh, fir-ar. Trebuie să fac și recenzia la Îngerul mecanic. Uhm, probabil c-o să fac duminică :-? În fine. Mă bucur că mâine nu fac meditație nici la mate, și nu fac nici canto (cum mama mă-sii să fac canto când am gâtu-n pioneze?!), asta însemnând că poate-mi va mai rămâne o fărâmă de timp și în timpul săptămânii pentru postări. A, da. Ăm, dacă mai sunt persoane pe-acilișa (știu că e scris greșit) care duc lipsă de ocupație luați link de-aici: http://www.facebook.com/media/set/?set=a.271019643026155.63337.155546844573436&type=3
Nu sunt facebook addict, ba din contră, urăsc facebook-ul, dar chestiuța ieșită din castravetele meu e și pe wattpad și de-abia dacă are câteva vizualizări. Așa că je a decis s-o pună pe facebook. Și cum eu îs mai malefică, având în vedere că pe făisbuc sunt numai povești tâmpite, am pus chestia asta care e nițel mai profundă. Ei bine, userii care au dat de povestea asta au rămas palm-face-uiți. Păi bineînțeles, dacă ei n-au pus mâna pe-o carte în viața lor...