Leneveală.

Am reușit să trec și peste ziua de azi. Nu știu cum, dar am reușit.
Am atâââtea de făcut, atâtea proiecte de terminat, teme de făcut, lecții de învățat, dar pur și simplu, nu mă pot gândi decât la un cuvânt: zăpadă.

Când mă gândesc la acest cuvânt, o singură imagine îmi vine prin minte: BULGĂREALĂ.
Eu, aruncând cu bulgări în prietenele mele.
Eu, încasând bulgări de la prietenele mele.
Eu, fugind de prietenele mele.
Biiine, există și momentele alea când se amestecă băieți și dintr-odată ”jocul” de-a hai să-ți dau un bulgăre-n față nu mai pare chiar așa amuzant. Odată ce băieții se alătură luptei (de partea uneia dintre tabere, sau pe cont propriu), intervine haosul. Motiv pentru care am să mă feresc pe cât posibil pe barbarii de la mine din clasă.
 Eh, sau mai există posibilitatea de a-mi pune în aplicare minunatele mele figuri kung-fu. Și să-i dau pe toți pe spate. :>
La propriu. :o3

Și totuși, ador nesuferitul ăsta de anotimp care mă face să vin acasă cu ghiozdanul plin de zăpadă și părul ud (mda, barbarii din clasă..)
De ce?
Simplu.
Pentru că-mi permite să intru în lumea copilăriei, să hoinăresc prin jocuri de ”De-a v-ați ascunselea” îmbinate cu ”Leapșa”, doar că palma de la leapșa se transformă subit în apă înghețată..
Oricum, nu contează. Ceea ce contează e că iarna e un anotimp superb. De-abia aștept să cadă primii fulgi de nea. De-abia aștept să fac inimioare pe capotele mașinilor și-apoi să le șterg de parcă n-aș fi făcut nimic.
De-abia aștept să fac îngeri în zăpadă, chiar dacă nu mă consider unul dintre ei.

Urgh, cred c-am să turbez dacă nu ninge mai repede!